Povesti de viata
martie 31, 2008Povestea de mai jos este una 100% reala, relatata on-line de catre un prieten, care a insistat sa ramana anonim.De aceea ii voi spune “The Game”, aceasta fiind o aluzie la jocurile vietii si la cum baietii buni ajung acolo unde nu trebuie.
Ce-as putea sa-ti spun despre mine… nu fumez, beau cu masura doar cu ocazii … orice ai face sa nu te gandesti niciodata “ce-ar fi daca as fuma o tigara?” Dar acum depinde. Eu am fumat si nu mi-a placut.Nu m-am simtit mai Superman.Dar acum vreo 2 ani incercam sa impresionez lumea din jurul meu… Damn…cred ca daca m-as vedea eu de acum 2 ani mi-as trage o bataie sa o tin minte toata viata. Eram un idiot care incerca sa impresioneze.Cum s-ar zice.. “fumam” la petreceri si beam bere .. desi nu-mi placea sa fac nici una nici alta.. stateam cu “prieteni/colegi” care acum ii consider niste ratati..imi era scarba de mine, dar parca aveam niste ochelari de soare in fata ochilor si totul era bine. Ii bine ca am ajuns asa cum sunt acum, sa realizez totul pana nu era prea tarziu
Si sa stii ca daca nu as fi ramas clasa anu trecut, nu as fi vorbit cu tine acum, mai mult ca sigur. Stii.. sa ramai clasa te poate face un ratat .. sau te poate face .. ca mine..Si n-a fost doar asta, dar asta a pus capacul.Eram al nimanui in clasa a 11a si nimeni nu m-a ajutat cu absolut nimic…si a trebuit sa ma trezesc la realitate cu dusul asta foarrrte foarte rece .. practic m-am schimbat asa de tare incat cred ca nici pana in clipa asta nu as fi fost asa daca nu se intamplau toate alea…am ramas corigent dar asta a insemnat mult pentru mine.
Uite ce e.. daca vreau pot sa arunc vina pe toate persoanele din jurul meu pentru ce s-a intamplat, mai ales pe parinti, dar de fapt eu sunt cel care sunt responsabil pentru faptele mele si deci nu-mi permit nici macar sa ma gandesc ca n-a fost vina mea. Parintii m-au crescut cu un carnet de ala de nota 10.. si cand am ajuns la liceu de la 10 in generala mi-a fost foarte greu cu notele mici.Si incercam sa fac cat mai bine ca mi-era frica! … ca asa am Si cand am ramas corigent in a 11a m-am speriat foarte tare.. practic nu s-a intamplat nimic.. a fost pur si simplu o vara mai lunga.. dar in mintea mea totul sa adunat si in final a urmat ce a urmat.Chiar si parintii mei mi-au zis ca nu e nimic .. adica ceva de genu “nu conteaza” .. dar era prea tarziu.
E doar introducerea povestirii.Daca doriti continuarea o sa o aveti.Lasati comentarii.
